Cam asta fac diminetile,rememorez intamplarile de'acum o zi,ca sa'mi pot sincroniza gandurile cu faptele,sa pot sa'mi dau cu parerea la vreo istorisire de ieri...
Sa pot sa'mi amintesc cum esti tu,ce zici,caldura mainii tale la mine in palma,ochii tai blanzi,si totusi rautatea pe care ti'o exprimi numai in cuvinte.Si cam atat.
In rest se face ceata.Si am ajuns in asa hal in care sa ma izolez in tine si in ceea ce reprezinti tu ca sa pot uita de tot ce ma inconjoara si problemele care se lovesc de mine ricoseaza ca in scutu antiracheta doar pentru ca tu imi dai destula putere cat sa ma atatrn si de firu ala de ata pe care mi'l oferi si sa merg mai departe.
Totusi...sunt o mumie..si in capu meu se deruleaza acelas film dar reactiile mele tind spre optimism in ciuda faptului ca eu nu stiu cum sa fac sa dispar,sau sa devin invizibila...Dar..
Nu suntem in desene animate asa ca nu mi'a mai ramas nimic de facut decat sa imi iau soarta in brate si sa'i iau limba in gura,sa fac un pas mare in fata si sa tin capu sus.Cu putin noroc o sa trec peste tot stabila din punct de vedere mental.
Daca nu incerc sa ma impac cu ideea ca e destul de confortabil la 9.
...
Un comentariu:
De obicei dimineata nu am atata concentrare cat sa rememorez evenimente precedente...sunt prea ocupat sa ma concentrez sa ma trezesc :-??
Trimiteți un comentariu