Rontaind o bomboana si mergand agale cu SOAD la maxim in urechi pe bulevard[nu specific care,nu vreau paparazzi around] ma gandeam cum am cazut in monotonie..M'am asezat pe o banca si mi'am aprins o tigara,si aveam revelatii peste revelatii,mii de idei,ganduri de scrieri,povestioare,ficuri,ce sa mai,de toate.Dar spuf! spuf in plm[pana la magazin=))] ca au disparut toate asa repede cum au aparut.
Si ma aprofundez in monotonia care nu e monotona.E un paradox si un dublu adevar.Caci mi se intampla lucruri care acum ceva vreme erau uzuale pentru mine,iar acum mi se par noi,deci e o monotonie nemonotona:)).E totusi doar ideea de nou si incercarea de a ma readapta la mine,trebuie sa ma recuplez cu vechiul meu stil de viata si sa ma readuc pe linia mea.Ce trist e cand realizezi o chestie,privind'o din ansamblu si din afara.Si mai trist e cand iti dai seama ca ai facut totul exact asa cum trebuia,si mai ales,corect.Si ca nu ai ce sa regreti.
Cred ca ma voi apuca de invatat:)) am nevoie,doar am un bac de dat si planuri mari de viitor.
In concluzie,e plictiseala.
Am scris aceasta postare pentru ca nu am mai scris de mult,nu stiu,poate va era dor de mine:))
Cius!
