Uneori stau si ma gandesc serios la faptul ca eu sunt cea vinovata pentru comportamentul celor din jurul meu fata de mine.
Bine,asa ar si trebui sa fie,dar cand cei de langa mine sunt seci,reci si anosti,iar eu invizibila,fara un motiv anume,doar ca asa sunt ei,desi acum ceva timp ma sufocau,atunci imi vine si gandu' de mai sus in minte.
Si da,eu sunt vinovata,caci in situatia asta nu sunt decat un pion.Sunt persoana potrivita la locul potrivit.Nu am nimic special,nu exista vreun sentiment anume,sunt doar ceva semiindispensabil,un fel de pachet de servetele,le ai la indemana mereu ca sa iti poti sufla mucii in ele si sa le arunci indiferent in cos.
Pacat ca nu pot vedea adevarata fata dincolo de sutele de masti.Mereu mi'am dorit sa citesc gandurile oamenilor,macar asa stiu care's intentiile din spatele fetei inocente ce'ti zambeste frumos..si a ochilor mincinosi.
Intotdeauna am urat minciuna,si in ultimul timp ma tot las mintita.Vina o am tot eu,tot eu o port,caci inca mai cred in suflete curate si scopuri nobile.Inca nu'mi vine sa cred ca in lumea asta chiar nu mai exista sinceritate desi mi'a fost demonstrat cu varf si indesat.Imi pare rau pentru mine iar acum sincer nu stiu de cine sunt mai dezamagita,de mine sau de ...?
