Cunoaste'mi coperta,citeste'o de 1000 de ori,viseaz'o,deseneaz'o cu ochii inchisi si bucura'te de ea.Caci asta e tot ceea ce o sa primesti din partea mea.Pentru totdeauna.Nu ma deschid in fata nimanui.Nu pot sa ma mai deschid...anyway i'm broken when i'm open..si nimanui nu'i place sa vada asta..
Nu vreau sa vad fete dezamagite sa afle ca in spatele copertii viu colorate se afla o umbra sfasiata...un suflet pierdut.
Oficial sunt distrusa psihic,fizic si sentimental.Pentru ca asta simt in momentul acesta,simt intr'un fel sau altul ca nu mai fac fata,parca lumea s'a intors cu curu'n sus si totul imi iese in mod involuntar,prost.
Am,cred,nevoie de putina singuratate si probabil si ceva meditatie,cred.Nu stiu,am inceput sa fac greseli si dabea acum realizez cat de ciudata e viata.Sunt confuza,nu'mi place nimic,nu ma mai distreaza nimic si nimic nu ma face sa ma simt in largul meu.Sunt ca un caine ratacit.
Cu toate astea am ales sa'mi bag picioarele in tot,si sa'mi duc existenta anosta,asa cum probabil merit,singura...
Incerc sa ma redresez.Vreau ca totul sa fie bine,dar in straduinta mea de a face ca totul sa fie bine,stric totul...dau cu batu' in balta,aiurea.
Nu am ajuns la nicio concluzie.Nu cred ca voi ajunge la vreuna si nici nu ma pirpesc sa trag vreuna.
Am scris aceasta postare doar ca sa nu mai fiu intrebata 6 ore pe zi:"Mada ce ai?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu